Unde dai și unde crapă - DRAGOS CALIN
383
post-template-default,single,single-post,postid-383,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-30.6.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.1,vc_responsive

Unde dai și unde crapă

Clădire de birouri, clasa A, cu parcare în față și paznic la intrare.

Te-ai putea gândi, când citești aceste rânduri, că sună a anunț imobiliar de vânzare sau închiriere.

Sau poate e vorba despre parcările care lipsesc din București. Ii mai dăm o încercare?

E vorba despre paznic, oare? Pe aproape.

Mai deunăzi ies dintr-o clădire de birouri și vad paznicul gesticulând, din intrare, la șoferii care opreau în dreptul lui. De fapt nu pe el îl vizau ci locul de parcare din fața clădirii.

Limbajul paznicului era demn de pregătirea lui … Dar nu despre asta este vorba. Pentru ca în aceasta mică povestire, nimeni nu este de vină.

Și-atunci care e ideea? Dacă nimeni nu e de vină…?

Lipsa de acțiune, problema fundamentală și nu vina, care stă cu mult mai în spate. Poate că e procedura care spune “nu lași pe nimeni sa parcheze în fata intrării”. Sau poate ca e șeful care îl presează pe paznic sa țină locul liber pentru el. Sau poate că e arhitectul care a proiectat o parcare prea mică pentru cererea existentă. Sau poate că e X, sau poate că e Y.

Singurul sentiment care ne poate duce spre gândirea că nimeni nu e de vină este compasiunea pe care trebuie să o simțim pentru ceilalți. Pentru că ei nu funcționează de capul lor, pentru că ei sunt de fapt niște pioni într-un sistem mult mai mare decât acel “job description”, decât acea zi de vineri la program, decât acel salariu pentru anumite activități contractate.

Ducându-ne mult în spate, reușim să tratăm problema și nu simptomul.

Care e problema?

Ce contează?!

Problema nu e paznicul care ne deranjează. Problema nu e pregătirea și clasa lui. Problema nu e X-ulescu, șeful lui. Problema nu e ceea ce se vede. Problema e mult mai în spate.

“Butterfly Effect” este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem poate duce la diferențe mari într-o stare târzie. Numele efectului, inventat de Edward Lorenz, este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan care este condiționat de faptul dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai multe săptămâni.

Așa că atunci când te enervează ceva sau cineva, ia-ți timp să te gândești la un fluture și fă-o fără să dai vina pe el.

Pentru că și el, săracul, face ceea ce a fost menit să facă. Să dea din aripi.