Spider-Man: O lecție de leadership - DRAGOS CALIN
471
post-template-default,single,single-post,postid-471,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-30.6.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.1,vc_responsive

Spider-Man: O lecție de leadership

Spider-Man s-a născut în August 1962 din dorința lui Stan Lee și a lui Steve Ditko de a crea un personaj cu care adolescenții să se identifice. Abia în 2002, Spider-Man a reușit să apară pe marile ecrane având în distribuție personaje reale.

Pe rând, Tobey Maguire, Andrew Garfield și Tom Holland au ajutat, sub formă de dilogie sau trilogie, în evoluția acestui super-hero ale cărui încasări arată că ar fi cel mai iubit dintre toți.

Dacă ne uităm cu atenție, toate aceste ecranizări au păstrat, în mod fidel, următorul pattern: Un Personaj (Super-Hero) – Are o Problemă – și Întâlnește un Ghid – care îi dă un Plan – și îl incită la o Acțiune – Care se Finalizează printr-un Succes.

Toate bune și frumoase până în Decembrie 2018, când Marvel lansează Spider-Man: Into the Spider-Verse, film care are acum 8.7 scor IMDB, la distanță de 1.2 puncte față de Homecoming (7.5), 1.7 față de Amazing Spider-Man (7.0) și la 1.4 puncte de originalul Spider-Man (7.3) din 2002.

Dar de ce această creștere în aprecierea publicului? Este o întrebare la care nu poți răspunde decât după ce vezi filmul.

În ciuda faptului că întâlnim acum o Animație, aceasta prezintă în mod vizibil, sau câteodată mai subtil, principii sau caracteristici puternice de leadership.

Fără a-ți divulga povestea înainte să vezi acest film, iată câteva dintre ele:

  • Defecte, nu perfecțiune: personajul principal este mult mai tânăr decât predecesorii săi, implicit mai nepriceput.
  • Este open-minded și admite că nu are toate răspunsurile prin acceptarea de feed-back: situațiile în care se regăsește sunt mai degrabă ambigue pe tot parcursul filmului și dificil de estimat ca rezultat final.
  • Expune multă vulnerabilitate: dacă predecesorii lui aveau super-powers și erau întotdeauna albi, întâlnim acum un Miles Morales, un personaj metis afro-hispanic a cărui voce este dată de actorul de culoare Shameik Moore.
  • Autoironie: dată de la șiretul lăsat dinadins dezlegat la unul din pantofi până la ciudatul costum de Spider-Man care este unul adaptat la stilul de îmbrăcăminte din Brooklyn-ul zilelor noastre.

Însă piatra de temelie, cea care dă esența leadership-ului din acest film și îl face diferit de toate celelalte ediții ale sale, este ideea brilianta a scriitorului Phil Lord.

Cu foarte mare curaj și un dovedit succes, el schimbă aspectul personajului principal din Super-Hero în Ghid pentru ca povestea să conțină un Leader, pe care îl aduce în față, evident păstrând în poveste și arhicunoscutul Super-Hero.

Un Personaj (Super-Hero) – Are o Problemă – și Întâlnește un Ghid (Leader) – care îi dă un Plan – și îl incită la o Acțiune – Care se Finalizează printr-un Succes.

Dacă Marvel a avut nevoie de 56 de ani ca să arate publicului că Leader este egal cu Ghid și nu cu Super-Hero, îti doresc ca ție să îți ia mult mai puțin.

Vizionare plăcută!