28 Oct Cu prietenii la shopping

De 5 ani merg să mănânc coaste de porc în același restaurant, ori de câte ori trec prin Predeal. Cam de 1 an încoace, ceva s-a schimbat la ele. Nu mai sunt cum erau. Sunt mai uscate, mai arse. Nu mai sunt bune.

Am tot încercat, în repetate rânduri, să mă conving că totuși aș putea gestiona experiența încă de la început, de când dau comanda prin a primi sau a da informații ospătarilor despre cum aș vrea să fie făcute. Ca un adolescent care își schimbă frizerul și trebuie s-o ia de la capăt cu explicațiile despre tunsoarea lui favorită.

Nicio șansă. Fiasco de fiecare dată. Până azi.

Azi zăresc un ospătar care este foarte vechi în acest restaurant. Îi fac semn, se apropie și-l întreb ce se întâmplă cu coastele de porc. Îmi răspunde, foarte sigur pe el că bucătarul este același doar că nu știe nici el ce l-a apucat de ține coastele atât de mult la cuptor. Îmi spune că a avut un incident, cu o zi în urmă, în care un client a refuzat 2 porții, una după alta, o a treia fiind ținută mai puțin la cuptor.

Îmi sosește mâncarea, totul perfect. Ospătarul se uită la mine de la distanță și mă întreabă din ochi dacă totul este OK. Îi răspund cu “thumb-up” și-un zâmbet larg.

De multe ori preluăm produsul sau serviciul și îl dăm mai departe fără să verificăm dacă este cel așteptat de client. De multe ori alegem să nu întrebăm de ce a ajuns la noi într-o formă greșită.

Se mai întâmplă și prin corporații… dar nu la cele din România :).

Ospătarul din povestea mea s-a comportat exemplar și mi-a vândut ceva fără ca eu să simt vânzarea.

Pentru că știm cu toții, nu ne place să ni se vândă ceva, în schimb ne place să mergem la shopping cu prietenii.

[Pentru cei interesați să ajute clienții să cumpere în loc să le vândă ceva, vă aștept să dezbatem în atelierul din link:  http://qualians.com/courses/vanzare-consultativa-b2b/]