Ai grijă ce-ți dorești ... - DRAGOS CALIN
446
post-template-default,single,single-post,postid-446,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-30.6.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.1,vc_responsive

Ai grijă ce-ți dorești …

Ai terminat studiile și îți cauți de muncă. Faci un internship. Îți schimbi jobul, compania sau industria în care ești acum sau pur și simplu vrei să știi care este profilul organizației tale. Ia cele de mai jos drept un mini-ghid de angajare sau re-angajare.

Se zice că un om își schimbă jobul în medie cam de 7 ori în viață.

Același număr se aplică și în cazul lăsatului de fumat. În medie, un fumător are 7 încercări până când ori se lasă de tot de fumat ori nu se mai lasă niciodată.

Același număr 7 se aplică și la asimilarea completă și corectă a unui mesaj și traducerea lui într-o acțiune; unui subaltern trebuie să-i cam spui în medie de 7 ori un lucru până ca el să-l și facă.

E bine să mai știi ca sunt 4 factori de luat în considerare la părăsirea sau acceptarea unui job: șeful, întregul pachet de beneficii, oportunitățile de dezvoltare și mediul de lucru (fizic și psihic).

Și nu în ultimul rând, mai sustrag din mediul de lucru de mai sus, un sub-factor foarte important și foarte prezent în viața noastră – stresul de la locul de muncă care și el, la rândul lui, este alimentat prin: lipsa de predictibilitate (a zilei de mâine, a lunii sau a anului viitor), lipsa de control (asupra targetului, a evoluției tale în ierarhie sau a bonusului tău trimestrial) și lipsa afilierii sociale și a suportului necesar (șef și colegi nu tocmai buni, recrutare făcută sub standarde, diferite compromisuri în atitudini și/sau valori în cadrul echipei).

Așadar, cu toții auzim vorbindu-se despre Corporație și Antreprenoriat ca fiind două lucruri diferite. Ele așa și trebuie sa rămână dar, ca în orice ecosistem în care trăim, mai apar și mutanți.

Pentru mine, definiția Corporației este: O companie locală sau multinațională, care are un sediu central (HQ) de unde vin ordinele, cu reguli și proceduri de funcționare venite de sus în jos și migrate în stânga și-n dreapta, în care Targetul este astrul călăuzitor.

La polul opus am și definiția Antreprenoriatului: O companie locală, cu reguli și valori comun agreate și dezvoltate de patronii, fondatorii și membrii ei, îmbunătățite în timp și în care există mult focus pe relația dintre oameni și pe dezvoltarea lor materială, fizică, mentală și spirituală printr-o relaționare corectă și sănătoasă.

Cu informațiile de mai sus definim cele patru categorii:

  1. Corporația corporatistă – Aici stresul este la un nivel înalt, acesta fiind rezultat din controlul mic, pe de o parte, și din predictibilitatea mică, pe de alta parte. Afilierea socială poate fi una bună în cercuri mici spre medii și mascată de politici și bârfe de birou în structurile medii spre mari.
  2. Corporația antreprenorială – Stres mediu, arareori mic, dat de un control care de cele mai multe ori rămâne mic, însă putem avea aici o predictibilitate mare care ne va ajuta în ventilarea tensiunii asimilate în timp. Controlul mic vine din cascadarea targeturilor, iar predictibilitatea mare vine din cunoștințele bune de piață care ne ajută să stăm cu picioarele pe pământ. Practic, aici te prinzi dacă targetul a fost întins cam mult, dar găsești totuși înțelegerea șefului în administrarea lui. Afilierea socială este una de bună calitate și, de cele mai multe ori, ea compensează lipsa controlului sau a predictibilității.
  3. Antreprenoriatul corporatist – Cea mai periculoasă organizație. Stresul este mare, deoarece se încearcă, implicit sau explicit, instaurarea controlului și migrarea către instrumentele corporatiste (Feedback, Coaching, Layers, 1:1s, Formal meetings). Predictibilitatea se păstrează, aici, la un nivel mediu spre ridicat și asta doar dacă patronul sau fondatorul lasă calea deschisă pentru o comunicare sănătoasă – dacă mai mult cere feedback decât să dea, dacă practică servant leadership și dacă rămâne conștient că oamenii care trag la căruță sunt parte din familia lui și că ei sunt, de fapt, cei care îi pun mâncarea pe masă. Aici, afilierea socială tinde să o ia razna, apar bisericuțe, bârfe la țigară, inegalități în tratament și opinii nemediate corect și la timp. Întâlnim des explozii conflictuale și o ranchiună care migrează deseori cu noi acasă, în buzunar.
  4. Antreprenoriatul antreprenorial – Rar întâlnit, frumos, ideal. Stresul este la un nivel scăzut, iar atunci când el crește, sursa lui este doar dulcea durere a dezvoltării. Predictibilitatea este mare, pentru că oamenii sunt realiști și pun relațiile și valorile personale înaintea oricărui target sau proiect nou. Greșelile sunt binevenite și nepenalizate. Afilierea socială este definită prin stilul “în familie” în care patronul sau fondatorul te întreabă zilnic de viața ta, te ajută să-ți iei casă, mașină și ce mai vrei tu, fără ca să strâmbe măcar din nas. “Sharing is caring” este titlul stilului de management practicat – contribuim cu toții pentru companie și pentru fiecare dintre noi în parte, tradus printr-o cotă corectă la profit (bine) și la costuri (rău). Aici, se caută încontinuu, și se și găsește, corectitudinea, conducerea cu inima mai mult decât cu creierul și se arată multă căldură sufletească.

Așa că ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se și împlinească.

Dacă te pot ajuta cu mai multe informații sau sfaturi atunci când ești în faza de a face o schimbare în cariera ta, scrie-mi sau sună-mă free of charge. Asta pentru că avem în medie doar 7 încercări pentru o viață mai bună 🙂