Șoferul meu a câștigat un Oscar - DRAGOS CALIN
497
post-template-default,single,single-post,postid-497,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-22.7,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.1,vc_responsive

Șoferul meu a câștigat un Oscar

Pentru mulți sună condescendent să ai un șofer. Însă, Emil, șoferul “meu” pentru 10 ani, te face să inversezi noțiunea condescendenței în același fel în care Green Book a reușit să o facă câștigând premiul Oscar pentru cel mai bun film.

În urmă cu 10 ani am preluat hățurile unei mari companii. Atenția mea principală a fost pentru departamentul de vânzări. Eram atât de atras de oamenii din aceasta echipă, încât am început colaborarea cu ei intrebându-i de ce au nevoie ca să performeze mai bine. Mașinile companiei au ajuns la ei acasă, desktopurile au fost înlocuite cu laptopuri, le-au fost furnizate imprimante pentru acasă, program flexibil și mai tot ce era necesar ca ei să se poată concentra pe clienți și nu pe procedurile companiei.

Majoritatea clienților noștri fiind in Bucuresti, băieții de la vânzări mi-au spus că petrec foarte mult timp în trafic și că interacțiunea telefonică cu clientul și atendența la email au de suferit. Întrebarea evidentă ce a urmat a fost “De ce mai aveți nevoie?”.

Neavând curajul să o spună ei, am spus-o eu: un șofer.

Așa s-a intors Emil la noi. S-a întors pentru băieții de la vânzări, unde era folosit 90% din timp.

De fiecare dată când aduceam vorba de el, mulți se uitau la mine cu importanță, de genul “are șofer…” și de fiecare dată specificam că Emil nu este șoferul meu, ci al vânzătorilor mei.

Emil este Viggo Mortensen din filmul Green Book. Sau, mai bine spus, Viggo Mortensen este Emil. Dacă cineva ar fi vrut să-l descrie mai bine și să ia și un Oscar, nu ar fi reușit cum a reușit regizorul Peter Farrelly 😊

Exact ca în film, Emil ajunsese să mă cunoască cel mai bine. Era persoana care deschidea uși, plasa cu tact buchete de flori, rezolva chestii pentru care normal stăteai la coadă, schimba prize la birou, dădea cu var, ridica colete, cumpăra cărți sau bilete la teatru și la film, brățări pentru petreceri, etc., întotdeauna la costum și cravată.

Emil știa tot ce mișcă în București. Unde stă fiecare actor sau politician și cu ce se mai ocupa înainte. Emil avea pasiunile lui, automobilismul și o familie minunată.

Emil a ajuns să fie emblema noastră, gazda perfectă, acea persoană pe care o întâlnești la aeroport pentru prima dată când vizitezi Romania și deja te îndrăgostești de țara noastră.

Am mult prea multe povestiri și amintiri plăcute încât aș umple kilometri de pagini, însă mă autocenzurez de dragul timpului tău.

Cine l-a cunsoscut, știe despre ce vorbesc. Cine nu l-a cunoscut, este de ajuns să vadă filmul Green Book și să-l întâlnească pe Emil în rolul lui Viggo Mortensen. Sau invers…

Îi rămân veșnic îndatorat și mă bucur că am avut experiența unică de a-l întâlni.

Cine nu are, să mai caute.

Cine găsește, să aibă răbdare și să creadă că oamenii se nasc știind tot, datoria noastră fiind să dezvoltăm ceea ce există deja în ei.