Cu bocancii plini de noroi - DRAGOS CALIN
418
post-template-default,single,single-post,postid-418,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-19.7,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.2,vc_responsive

Cu bocancii plini de noroi

Cererea și oferta. Cele două talere ale balanței economiei și comerțului.

Mulți se iau, în mod simplist, după ele și își justifică acțiunile agresive din piață.

Dacă cererea e mare, intrăm cu bocancii plini de noroi. Cantitatea e importantă acum, nu calitatea. Creștem prețul și dăm rasol, pe acolo pe unde se poate. Tăiem costuri și maximizăm profitul că nu se vede de la distanță.

Dar vine ziua când cererea ajunge să fie mică, mai mică decât oferta și atunci ne gândim oare cu ce-am greșit.

De obicei, furnizorii (de succes) trec prin aceste etape, una după alta, și uită că, după cum zice americanul, what goes around comes around.

Mai devreme sau mai târziu oferta va depăși cererea, în goana naturală către dezechilibru și atunci trecem la șters bocancii.

S-ar putea, totuși, să fie prea târziu… covorul a rămas pătat de data trecută.