Ce faci când nu se uită nimeni - DRAGOS CALIN
194
post-template-default,single,single-post,postid-194,single-format-standard,bridge-core-1.0.5,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled,qode-title-hidden,qode_grid_1300,side_area_uncovered_from_content,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-25.0,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.1,vc_responsive

Ce faci când nu se uită nimeni

Stradă cu sens unic și cu o singură bandă de circulație, blocată de o dubă (XYZ) Express, oprită și cu luminile de avarie pornite, fără șofer în ea. Se întâmplă tuturor…

Aștept 5 minute, coadă de mașini în spatele meu. Începe claxonatul isteric. Apare șoferul care se scuză ridicând mâna și apoi se urcă pseudo grăbit la volan și pleacă.

Clientul la care s-a oprit să livreze pachetul a fost, probabil, mulțumit. Dar ce știm despre potențialii clienți, cei care au stat blocați fără altă opțiune? Ce motive ar avea să creadă că va fi  totuși bine dacă ar lucra cu acest furnizor?

Trăim într-o lume a serviciilor. De foarte puține ori avem calitatea de client. Dar în acest puțin timp suntem de cele mai multe ori prezenții ne-clienți, poate potențialii clienți care asimilează informația din jurul nostru.

Ce calitate livrăm atunci când clientul nu se uită? Sau altfel spus, ce calitate arătăm atunci când nu servim clienții?

Cineva mereu ne privește.